Vita e carattere di Nettuno

Neptuno domicilium in profundo pelago erat, in caeruleo palatio. Ubi dominus totius Oceani immensa spatia pelagi peragrare cupiebat, mirum vehiculum adhibebat: nam dei carrus ab equis marinis trahebatur. Neptuni animus non tranquillus, sed semper varius et impetuosus erat; praeterea feminarum studiosus erat. Multas amabat: aliae puellae, aliae nymphae, aliae deae erant. Primam amabat Amphitriten (“Anfitrite”, acc.), pelagi nympham. Cum Neptunus Amphitriten videbat, valde mirabat; sed Amphitrite (“Anfritrite”, nom.) Neptunum primo abhorrebat et fugiebat. Tunc, multas post curas, delphinus deo subveniebat: nympha inveniebatur et, nonnullis blandis verbis, a delphino placabatur. Itaque Amphitrite amare Neptunum incipiebat et deum in matrimonium accipiebat.

Nettuno aveva la dimora nel profondo mare, in un palazzo azzurro. Quando il sovrano dell’intero Oceano desiderava attraversare le immense distese del mare, adoperava uno straordinario carro: infatti il carro del dio era tirato da cavalli marini. L’animo di Nettuno non era tranquillo, ma sempre volubile e impetuoso; inoltre era appassionato di donne. Ne amava molte: alcune erano fanciulle, altre ninfe, altre dee. Si innamorava per prima di Anfitrite, ninfa del mare. Quando Nettuno vedeva Anfitrite, si stupiva molto; ma Anfitrite dapprima aborriva Nettuno e fuggiva. Allora, dopo molti affanni, un delfino accorreva in aiuto del dio: la ninfa veniva trovata e, con molte parole dolci, era calmata dal delfino. E così Anfitrite cominciava ad amare Nettuno e prendeva come marito il dio.